De ce yoga?

De ce yoga ?

 

Am descoperit yoga dintr-o curiozitate, acum vreo 3 ani… citeam despre yoga si beneficiile ei peste tot dar nu aveam idee cum putea aceasta yoga sa aduca atatea lucruri faine ?! Citeam de relaxare totala, de eliberarea stresului, de pozitivitate all the way, chestii parca rupte din carti pentru mine, la vremea respectiva 😊 In plus, nici nu stiam unde sa o incadrez si nici unde sa o gasesc…sa fi fost sport sau doar miscari de stretching, sa fi fost ceva legat de religie sau vreo secta religioasa ( mai auzisem una, alta, despre guru faimosi de pe la TV 😊) ?! Si totusi, cu atatea intrebari si nebuloase, intr-o zi, am gasit ore de yoga in progamul clubului de fitness pe care il frecventam ….’’Numai bine, in sfarsit ma lamuresc si eu! Lucky me, mi-am zis 😊 Hehe, nici nu aveam eu idee pe atunci de cat de ‘’lucky’’ eram de fapt !

M-am inscris la ora de yoga si am pornit la drum, ca un soldat la razboi (bineinteles inarmata cu reticenta specifica), sa gasesc raspunsuri 😊) Cand ma gandesc ce ganduri si idei imi faceam pe atunci, ma bufneste rasul 😊)

Am avut norocul sa descopar yoga cu cea mai potrivita persoana pentru mine si abia peste cativa ani mi-am dat seama cu adevarat de importanta acelui “ lucky me’’ pe care mi l-am spus la inceput , si spun asta din prisma a ceea ce a adus si aduce in continuare yoga, la pachet cu instructoarea mea, in viata si in sufletul meu.

Primele ore au fost crunte, de-o nebuloasa si mai mare decat cea cu care pornisem, nu intelegeam mai nimic din ce ma punea femeia aia sa fac acolo, nu mai vorbesc despre “de ce’’ ma punea sa le fac, ca nu aveam cum sa imi explic vreodata. Mi-aduc aminte doar ca in toata ora de practica eram contrariata de ce putea face instructoarea mea ‘’contorsionista’’ si ce se astepta sa reusim si noi sa facem, impreuna cu ea 😊) Stiu ca imi veneau in minte tot felul de ganduri, temeri, intrebari si contradictii, nu mai vorbesc de comparatii si frustrari, aveam senzatia ca nimic nu iesea cum trebuie…si atunci, unde erau beneficiile alea despre care citisem atata? Sau relaxarea ? stii senzatia aia cand simti ca pedalezi in gol ? Cam asa ma simteam eu la inceputurile mele in lumea yoga…si totusi, am fost inspirata sa particip in continuare la ore, doar, doar, or aparea si raspunsurile mele si o veni si relaxarea mea mult dorita 😊)

Si bine am facut…ca orice lucru nou pe care decidem sa il facem, inceputul e greu dar numai prin perseverenta putem sa ajungem sa ne bucuram de beneficiile lui cu adevarat si cam asa a fost si in cazul meu cu yoga .

Practicand si intrand din ce in ce mai mult in lumea asta, am cunoscut oameni minunati si am creat legaturi deosebite, dar, mai mult de atat, am creat o relatie speciala cu mine insami, am ajuns sa ma cunosc mai bine, am inceput sa ma observ mai bine, cu bune si cu rele, cu mai multa rabdare si obiectivitate…am inceput sa fiu mai atenta la gandurile mele si la cum se reflectau ele in comportamentul meu sau in reactiile pe care le aveam si apoi la felul in care acestea imi conturau fiecare zi din viata…incet, incet, am facut cunostinta si cu starea de relaxare pe care mi-o doream  si cu pozitivitatea de care citisem si in sfarsit, am inceput sa gasesc, incet, incet,  raspunsuri 😊

 

Pentru mine yoga e un puzzle personal pe care am inceput sa il construiesc de ceva timp, prin fiecare practica la care particip, prin fiecare invatatura noua acumulata, prin fiecare experienta si fiecare persoana pe care o cunosc sau cu care interactionez, prin fiecare constientizare pe care o fac asupra mea si asupra gandurilor mele… e puzzle-ul care imi cere rabdare si perseverenta cu mine insami, dar mai presus de toate, incredere in ceea ce urmeaza sa construiesc si sa descopar azi, maine, peste o saptamana sau peste un an, fara sa ma gandesc la cum va arata varianta finala, doar bucurandu-ma de ‘’calatorie’’, lipind fiecare piesa in parte 😊

De-a lungul timpului, prin practica, am reusit sa devin si eu , incet incet o ‘’contorsionista’’ si culmea, am sesizat asta destul de tarziu…oare de ce, m-am intrebat ulterior? Mai ales ca la inceput asta era una din principalele mele scopuri in timpul practicii ? Si raspunsul a venit tot singur…pentru ca mintea mea deja nu mai era preocupata sa se compare sau sa se agate de anumite posturi de bifat sau eventuale frustrari, deja ajunsesem la momentele in care puteam efectiv sa ma bucur de miscare, de senzatii, de energia creata in practica.

Mai departe de ‘’contorsionism’’ si relaxare , simt ca adevarata reusita pe care am ‘’bifat-o’’ datorita yogai a fost cea legata de ‘’lumea’’ pe care am descoperit-o in interiorul meu, o lume departe de critici si reprosuri, departe de idei impuse sau fixate de-a lungul timpului ( constient sau inconstient)  departe de termene limita, targete, asteptari pretinse si comparatii…am realizat ca acolo am gasit o lume plina de iubire si acceptare, energie pozitiva si empatie fata de mine insami si automat,  fata de ceilalti din jur.

De cate ori nu te-ai blamat si judecat in momente grele sau cand ceva nu ti-a iesit cum te asteptai? De cate ori nu te-ai judecat mult prea aspru dar cu cei din jur ai fost mereu mult mai permisiv ? Cum de reusim sa reactionam intotdeauna la critica externa dar pe cea interna, pe care ne-o spunem zilnic, o ascultam sfinteste si chiar ne-o insusim ? Cum reusim sa gasim energia necesara sa-i incurajam pe ceilalti dar nu vrem sa vedem potentialul din interiorul nostru? Cum reusim sa prioritizam intotdeauna orice si pe oricine, iar linistea si acceptarea fata de noi insine nu isi ma gaseste locul ?

Toate intrebarile astea si nu numai, le-am avut si eu si simt ca yoga mi-a adus cumva aminte cat de important si cat de frumos este sa fiu bine si in armonie cu mine insami si e chiar pacat ca uitam toate astea de-a lungul vietii.  

Abia acum am inteles de ce nu reuseam la inceput sa-i gasesc o incadrare yogai, nici nu as fi avut cum, pentru ca yoga inseamna ceva diferit pentru fiecare, in functie de felul in care isi insuseste si asimileaza ce simte ca are nevoie… asa ca mi-am incadrat yoga in categoria ‘’way of living’’ sau pur si simplu, viata mea… traita in armonie cu mine si cu cei din jur, traita simplu si frumos, cu atentie si energie in ceea ce imi aduce zambet si bucurie in suflet… pentru ca am inteles cat este de important sa fii bine cu tine insuti, ca apoi sa fii bine si cu ceilalti si pentru ca de fapt, viata despre asta este, nu ? E despre momente traite cu zambetul pe buze, despre clipe si experiente traite cu fericire in suflet, iubire deplina si armonie pentru tine si cei din jur.

Sunt recunoscatoare pentru fiecare piesa adaugata in puzzle-ul vietii mele prin yoga – si acum ma intreb si te intreb, de fapt, de ce nu, yoga ? 🙂 

 

NAMASTE!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *